Așezare

Am un rânjet pe față pe care nu mi-l mai pot ascunde. Mă urmărește un sentiment de voioșie maximă și de nevoie uriașă.

Eu, omul prea pragmatic și prea doritor de dovezi sigure, am ajuns să cred în soartă, în coincidențe și în momentul perfect. Nu-mi explic și nici nu vreau. Singurul lucru pe care îl fac e să cred și să trăiesc.

Fericit ești doar îndrăgostit. Sunt în lumea asta o grămadă de satisfacții care îți pot aduce doar iluzii de fericire. Fericirea unei promovări este doar o mândrie, în nici un caz un sentiment pur. Singurul sentiment curat e iubirea care te crește cel mai frumos, pentru că înveți să ajuți, să asculți, să oferi. Și toate astea, lăsându-te pe tine la urmă pentru a le avea celălalt. Ăsta e un fel de fericire: te hrănești cu fericirea celuilalt pe care ai produs-o cu sufletul tău. Practic, fericirea celuilalt devine fericirea ta.

Tata nu e omul care să intre cu forța în viața mea, însă mi-a zis odată, din senin, că mie îmi trebuie un bărbat care să mă țină în frâu. Nu că aș fi vreo sălbatică, ci că am nevoie de putere ca să îmi stăpânesc excesul de putere. Mi-am amintit de asta de curând, când am dat de omul potrivit: “Spune-mi cât de sus să sar, și eu sar, iubire.” 🙂


Așa că Noi ne așezăm. Noi în Centrul Universului.

Noi în propriul nostru cerc. ⚪️

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s