Avem un obicei atât de firesc

Avem un obicei atât de firesc…

people-on-the-street-1080p-hd-wallpaper-.jpg

 Tânjim după lucrurile de care nu am avut parte, pe care nu le trăim la timp sau niciodată și pe care ni le dorim. Doar pentru că nu le-am simțit. Și este absolut normal să zărești un stand cu mere cu glazură de fistic, presărate cu nuci, sirop de cocos și o cireașă învelită în ciocolată. Adică, nu ai gusta? Nu te-ai opri să le vezi reacția lor când mușcă din el? Suculent, dulce și crocant. Încruntați, apoi cu ochii mari, buzele înghesuite în porția aia de răsfăț, cu glazură întinsă pe bărbie și pupilele înzecite. Descriu plăcerea.

Ajung în centrul lui. E suprapopulat. Nu mă dă pe spate aglomerația și îmbulzeala, dar de data asta-mi place. Din mai mereul meu pas grăbit, acum devine încet și leneș. Merg, respir, văd și simt alene. Exact ce-mi trebuie pentru ce mi se va oferi. Mă atinge o mână, o ating. Un umăr, îl simt. O privire, și-o fixez. Și-mi zâmbește larg și lung. Și-i frumos. Las capul plecat cu obrajii-mbujorați de stângăcie. Mai sunt și stângace. Mai mereu.

Mă uit în jur și este blurat ca-n video-urile de proastă calitate. Dar, iar, îmi place. Mă cuprinde un sentiment ciudat și pentru că asta e chestia aia care mă atrage mai mereu, devin curioasă. Și cercetez.

965821_642002019161444_1485350250_o

Nu-mi ia deloc mult să observ. E mirosul. Sunt în târg și văd un stand cu mirosuri. Văd mirosuri, observi? Îmi iau poziția de surprinsă, întind gâtul, ridic sprâncenele, fac ochii mari și-mi las buzele-n jos. Astea și cu ridurile tinere care mie mi se par atrăgătoare. Cel puțin acum. Am uitat de vârfurile picioarelor. Aburi și buze linse, pupile dilatate și semne de întrebare plutesc în jur. Mă îndrept. Îmi fac loc smucindu-i. Și rămân în fața lui. Piele uscată, zgribulită, acoperită cu miere și nucă de cocos. Șorțul ei e plin de zahăr ars. Zâmbete cât o găleată și jumătate: să prindă-n mâini, să atingă, să strângă cu degetele, să observe. Detalii…

Cer și eu. Iau și eu. N-am răbdare. Strâng și eu. Pipăi și eu și-l mușc de nerăbdare. Îmi înfig dinții-n glazura deja arsă. Mi-i murdăresc. Mi se încrețesc buzele și mi se înroșesc. Degust. Îmi las capul pe spate, închid ochii, iar din vârful gâtului mi se aude un m lung şi unduit ca-ntr-o melodie veche. Dulceață acrișoară, crocantă și suculentă. Măr copt, glazurat cu fistic, presărat cu nuci, sirop de cocos. Cireașa învelită-n ciocolată rămâne pentru sfârșit.

1010401_776017265759918_310602481_n

Ăsta-i obiceiul. Asta-i plăcerea. Asta-i dorința. Astea-s simțurile. După asta tânjim. Asta-i râvna cea de toate zilele. Asta-i curiozitatea. Asta e ceea ce vrem să experimentăm. Asta e ceea ce vrem să trăim, cu care să trăim. Asta-i din nou plăcere, asta-i ardoare, asta-i iubire, asta e ceea ce ne curge prin vene. În fiecare zi. Intensitate. Roșul ca sângele.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s